Desigur, aceste păreri ale celor din jur începuse a veni doar după ceea ce numesc eu “prima parte” din prezentul an, în care am stând eu cu mine, singur, cugetător, săpând adânc, foarte adânc, pana în afunzimea necunoscutului, și profunzimea imperceptibilului, găsisem o comoara neprețuită, din care zi de zi, de când zărita, începuseși un proces continuu de extragere și aducere la lumina, la ochii celorlalți, a unei valori cât mai însemnate.
Incontestabil acesta trebuie sa fi fost cel mai frumos, complet, cel mai plin de sens și înțelegere, cunoaștere și percepere an ce l-am trăit pana în acest moment, și partea frumoasa e ca nici nu s-a încheiat.

Îmi permit luxul de a-mi ușura putin munca, prin a nu ordona în vreo anumita ordine prestabilita aceste diferite declarații, și a le înșira într-o  epica maniera a ordinii inspirației :

Adela si prietena ei: ma cred proasta in comparatie cu el

Nicu: Ovi e un om de milioane

Faby: you have principles, but you’re a cunt

Diana: Imi place Ovi, el e independent bla bla

Ema: Nu mai esti mucos

Sir Dorin Tipa, dupa ce i-am explicat o faza: Foarte multe ai citit la viata ta

Si ramasesem la vacanta lui Ionea in Caraibe. Acolo cautand pe internet, a dat peste ceva ce l-a impresionat foarte mult. E vorba de o aplicatie web de vandut geamuri.

Ce l-a impresionat si mai mult e faptul ca acea pagina era dezvoltata de Romani.

Ce-a mai buna pagina web de comandat ferestre este, intradevar, a unor Romani. Nu-ti spun care este, poti sa aflii daca stii de Google

El avea in gand sa inceapa o afacere de vandut ferestre in Belgia dejea de ceva timp, stiam asta de la seful care m-a dus in Belgia, zis “Mosu”, care imi spusese ca au de lucru pentru mine, sa fac o pagina web de comandat ferestre, si mi-a dat ca exemplu o pagina foarte naspa din Belgia.

N-a mai zis nimic pana nu a venit fratele meu din Belgia pentru o saptamana, cat a fost Ionea in Caraibe, si mi-a zis ca dupa o saptamana pot sa merg si eu.

Am acceptat, doar pot sa-mi construiesc mai sigur un viitor in Belgia asa cum vreau eu.

Am ajuns acolo si, primele 2 zile am lucrat cu baietii pe blocul la care Ionea a fost inginer. Mai erau de facut reparatii, chiar si acuma mai sunt.

Apoi a venit Ionea si m-a chemat la el in birou, mi-a prezentat pagina web si m-a intrebat daca pot sa o fac.

N-am mai facut inainte, nici macar ceva ce insemne 10% din complexitatea acestei pagini.

I-am spus ca pot, pentru ca am stiut ca pot, ma cunosc destul de bine, si stiu ca in ceea ce priveste informatica am acel talent aparte.

Si m-am apucat a-mi face un rezumat, a studia si a ma prinde de ce am de facut.

La inceput scriam eu tot, dupa aia am invatat ca doar prostii fac asa, si am inceput a folosi cat mai multe module posibil, pentru a merge inainte cat mai rapid.

Ionea tot venea seara sa se uite sa vada ce fac, si imi cerea sa-i prezint. Peste cateva zile m-a intrebat cat cred ca imi ia sa fac aceasta pagina. Am estimat 3 saptamani de acoale.

Desigur ca avea sa fie mai dificil decat pare, si sa ia mai mult timp, dar nu ma asteptam de la el sa aiba experienta ce o am eu in chestiile ce tin de calculatoare.

La 3 saptamani de cand am inceput am avut prezentare oficiala a proiectului pe care lucram la Mos, seful celalalt.

Dupa aia a mai tinut inca 3 saptamani pana ne-am lansat pe Internet.

S-au facut 2 luni de lucru, timp in care am invatat sa programez si asta invatand doua limbaje de programare simultan, JavaScript si PHP.

Ma simteam mult mai bine decat cand am stiut sa fac grafia, pentru ca, de data asta stiam ca pot sa fac eu de unul singur ceva important.

Automatismele sunt lucruri spre care se va tinde mult de acum inainte, si acele lucruri tin de programare. Tot atunci am inceput sa studies putin electronica, asta pentru a intelege si conceptele de baza care au dus la aparitia programarii.

A urmat apoi sa vin in Romania, pentru ca s-a facut vacanta de iarna.

A venit si Ionea in vacanta tot in Romania, si din cand in cand ieseam seara impreuna.

De anul nou am fost toti impreuna, doar Mosul a lipsit. El a ramas in Olanda.

In data de 9 am venit din nou in Belgia, de data asta numai cu Andru si Grasu.

Am lucrat pana in 21 cand am plecat in Romania pentru o saptamana, am avut ceva de rezolvat, si m-am intors pe 28, au mai venit 3 baieti pentru ceva lucru.

Acuma faceam advertising si promovare pentru pagina web, si mai imbunatateam cate ceva.

La un moment dat am primit un e-mail de la o persoana de contact pentru cea mai mare fabrica de geamuri din Polonia, care ne-au spus ca daca suntem interesati sa vindem pentru ei sa le raspundem. Ionea le-a raspuns si le-a cerut o lista de preturi. Preturile sunt foarte bune, mai bune decat ce puteam noi pana atunci.

Asta a dus la chestii noi, chestii despre care o sa va povestesc in partea a 3-a. Pana atunci, numai bine!

S-a facut 2012, ceea ce inseamna ca a trecut un intreg an in care s-au intamplat atatea in viata mea dar nu mi-am facut timp sa povestesc despre
nimic.
Iti vine sa crezi?

Un an intreg, that’s a lot of time…

E multe de spus, si nu ma impiedica absolut nimic sa incep cu inceputul.
In anii ce au trecut eram tipul de persoana care prefera sa citeasca o carte sau sa se documenteze de pe internet.
Am fost asa de la 5 ani, cand altii mergeau sa se joace pe afara, la sanie sau mai cine stii ce, eu ma uitam la poze prin carti, si incercam sa
inteleg ceva. Din tot procesul acela de invatare a literelor am vie doar o amintire, cand am intrebat-o pe mama pentru ultima data cum se
citeste litera g, era vorba de acel g mic, cea mai ciudata litera .

Cand eram prin clasa 1 in loc sa invat pentru scoala citeam carti de geografie si istorie de la fratele meu mai mare.

Mai tarziu, pe la varsta de 10 ani cred, am dat prima data de calculatoare. Era vorba de niste vechituri dinalea din acele vremuri, dar ma fascinau. Nustiu de ce, dar stiu ca multora li se intampla, in special celor mici.

Si am inceput eu, si atunci, in timp ce unii se jucau Gpega, eu tot customizam aspectul sistemului de operare. Tin minte odata cand am incurcat rau un calculator de la clubul de electronica.
Nu aveam eu acasa calculator pe atunci..

Nu tin minte cum, dar stiu ca la un moment dat am descoperit fabuloasa optiune “View Source” de la click dreapta pe Internet Explorer pe o pagina web.
De atunci am ramas indragostit de pagini web, era poate aceeasi dragoste ce o nutream si pentru calculatoare, probabil faptul ca ai posibilitatea sa schimbi atatea lucruri.
La inceput jonglam cu chestiile de baza de atunci, cand web-development-ul era mai primitiv. Asta era cand eu aveam 12 ani.
Pana la 13 ani m-am tot straduit pe pagini HTML, bineinteles, numai din pasiune si fascinatie.
La 13 ani jumate am avut ocazia sa joc Gothic, un joc creat de niste nemti. Jocul arata foarte bine pentru ce era posibil in grafica in acele
timpuri.
Plus ca era foarte realist, te puteai plimba cu personajul prin lumea aia. Pe langa asta, a fost primul meu RPG, tipul de jocuri care mai apoi a
devenit favoritul meu.

Multumita lui Gothic, am invatat Limba Engleza, de la scoala nu invatasem nimic, eram praf pentru un elev la varsta aia. Dupa vacanta de vara am
fost cel mai bun, pana am terminat scoala.
Daca nu la regulile limbii, cand venea vorba de a te exprima sau de eseuri, eram.

Din fascinatie fata de acest joc, am inceput a invata grafica 3d. Visam sa fac jocuri, vis pe care l-am urmarit pana la 19 ani.
Am invatat foarte mult in ce priveste grafica 3d, grafica 2d si editare video.
Desi nu am sa ma ocup de asta, totus, nu imi strica bagajul de cunostinte, dat fiind ca dejea am avut nevoie in nenumarate ocazii de grafica 3d,
iar in ce priveste design-ul si grafica 2d, asta o sa fac mult de acum inainte, pentru ca e nevoie la web de ea.
Defapt e nevoie pretutindeni, e unealta de creeare a imaginii.

La 19 ani dupa ce am terminat liceul am lucrat in constructii o vreme, in Baia Mare iar apoi in Bucuresti.
Neprovenind din cele mai ridicate surse, am avut nevoie. Plus ca, eram prea incapatanat sa merg pe drumul batut inventat de societate, acela de
a urma o facultate si a imi gasi un loc de munca.
Trebuia sa cred in ceva mai mare, fiind un visator innascut. Din pacate asta era doar in adancul vointei mele, acolo tindeam, dar nu aveam eu
putere suficienta sa cred asa de mult in capacitatea mea – si nu e de mirare – eram doar un copil.
Nu mi-a convenit sa lucrez in constructii, nu se lega deloc de ceea ce visam eu, dar, am facuto, am ascultat de cei mai mari ca mine, adica de
fratele meu.

Asta pana ce el a plecat sa lucreze in Belgia, iar eu avand suficienti bani n-am mai lucrat o vreme.

La 20 ani m-am apucat iar de web, realizand ca e mult prea greu sa realizez ceva de valoare in domeniul divertismentului, eu de unul singur.
Si in scurt timp am invatat noile tehnologii si trucuri, si am inceput a invata PHP, dar numai chestii foarte foarte simple.

Prin vara anului 2010, erau vorbe ca as putea pleca si eu in Belgia sa lucrez in constructii. Aici se merita, castigi mult. Tot pe atunci eu incercam sa-mi gasesc un loc de munca in grafica 3d. Am facut un test pentru AMC Pixel Factory si m-au chemat la interviu, dar chiar inainte sa merg am avut ocazia sa vorbesc cu o persoana ce lucreaza acolo si am aflat de salarii, si nu am fost tare multumit. Stiam care e salariul in Statele Unite, si stiam si ca acesta a fost unul din marele motive pentru care eu am ales sa stau in casa si sa invat grafica 3d in timp ce altii se distrau, la o varsta la care poti traii asa usor fara griji legate de viitor, pe mine ma orbeau.

Le-am trimis un e-mail celor de la AMC si le-am spus decizia mea. Apoi am avut discutii aprinse cu un prieten, cand a auzit ca eu aleg mai degraba sa merg sa lucrez in Belgia ca zidar decat sa lucrez pe calculator in Romania.

Doar ca, am avut ocazia sa merg la AMC Pixel Factory in luna Iunie, iar in Belgia am ajuns abia in Ianuarie 2011.

Interesanta decizie am putut lua, nu? Tu ce ai fi facut in locul meu?

Abia am reusit sa-l conving pe seful fratelui meu sa ma ia, asta pentru ca, dupa cum ma prezentam pe la hotel si unde ne-am mai intalnit noi in Romania, cand a venit, paream tipul care doamne feri nu s-ar murdari putin, pentru a lucra in constructii.
Aratam a baiatul de birou, cu aiura dinaia.
Dar la momentul testului de zidarie i-am schimbat total impresia, el lipsise de la inceput. A venit cand eu eram pe la jumate zidul, si cand m-a vazut asa murdar pe haine a zis catre fratele meu >>Is this Ovidiu?<<
Asa am ajuns eu sa lucrez in Belgia ca zidar.

La inceput a fost mai ciudat, parca eram pe alta planeta. Dar cu timpul mi-am revenit in mine si in stilul meu, si a inceput sa mearga treaba.
Pe final, inainte de vacanta din vara, a fost chiar foarte frumos, ca ne-am facut prieteni buni cu sefii de santier de unde lucram, si ma
trezeam dimineata zburand din pat si mergand cu tot dragul la lucru.

In luna Aprilie, pe langa lucru in zidarie, am avut niste zile mai libere cand mi-a cerut seful sa ii fac pagina web sa arate mai bine.
M-a intrebat daca pot si daca vreau, si i-am raspuns ca “For me, it’s a chance to prove myself and to get better, I can only win from that.“
Si am avut dreptate

Amandoi sefii au fost foarte impresionati si multumiti de munca mea si de noul aspect al paginii lor web. Mai tarziu mi-au mai dat sa modific
si sa adaug unele chestii. Totus, era doar un site simplu, totul a tinut de aspect, fapt pentru care mi-au zis “designer”.

Lucrurile s-au schimbat insa in toamna, cand unul din sefi, Ionea (Numele a fost schimbat, cred ca, cel real e deductibil) a plecat in excursie in Caraibe.

Acolo s-a intamplat ceva, cand facea el ceea ce face foarte des, sa caute pe internet diferite chestii.
Dar acum e prea seara, iar maine am o zi plina, fapt pentru care am sa impart aceasta poveste.
Ne vedem la partea viitoare.

Titlul este adevarat! Se știe că omul e singura ființa care poate ucide din alte motive decât pentru a se hrăni și pentru a se apăra. Acest adevăr ii face pe multi să considere omul foarte rău, de multe ori în comparație cu alte animale.

Tot la fel, dintre toate animalele, omul este singura ființă care poate sa ofere din alte motive decât pentru a obtine ceva.

Tendinta de confirmare

Tendinta de a considera ceea ce deja stie a fi mai aproape de adevar decat ceea ce invata nou.

Efecte: Războaie intre națiuni, certuri intre oameni, ura.

Iluzia absolutului

Crede ca lucrurile sunt ferme, ca ideile sunt adevărate, ba chiar ca sunt foarte simple, si ca adevarul e la fel de simplu ca si noțiunea mentala despre adevăr. A crede ca un lucru e definit de eticheta sa.

Efecte: Aceleași cu ale tendinței de confirmare.

Multumirea, sau cautarea solutiei satisfacatoare

Omul se mulțumește cu soluția care ii convine. Game theory afirma ca, in ultima instanta, cel ce ia decizii este implicit in cautarea unei solutii satisfacatoare, si nu in cautarea unei solutii optime.

Efecte: Încetinirea progresului.

Preocuparea de sine

In ultima instanta omul va avea grija de el, și v-a încerca sa-și salveze propria piele. Cu siguranță nu în zadar apreciem noi asa mult un dar de sacrificiu de sine.

Ideea de a merita totul

De început, toate mintile crede ca ele merita totul, tot ce vrea. Asa acesta ajunge sa creada ca lumea e nedreapta.

Ideea de importanta deplina

In prima instanta, toate mintile cred ca ele sunt centrul universului.

Tendința de a se considera superior

Orice persoana va avea iluzia ca este superioara prin ce face oricui altcineva. Sau mai sunt si acele persoane care o au invers.

Iluzia de a fi separat de tot

Tot omul simte aceasta, tot omul, daca este sincer are sa-ti spuna ca simte si a simtit aceasta de cand se stie.

In continuare am sa folosesc cuvântul ”improbabilitate”, inițial vrut-am sa folosesc “imposibilitate” dar asa as fi pus un verdict, și aș fi acoperit adevarul.

Improbabilitatea de a se auto-observa

La fel cum fizic nu putem experimenta auto-observarea înfățișării fără o oglinda, tot la fel nu ne putem experimenta noi pe noi, nu ne putem observa.

Improbabilitatea de a se gandi asupra sa si a gandurilor sale

Omul pare foarte capabil sa analizeze rațional sau logic multe lucruri, dar da dovada de aceeași capacitate de aceasta data negativa cand e vorba de a-si analiza si rafina propriile ganduri.

Improbabilitatea de a se auto-judeca

Indubitabil foarte capabil de a-i judeca pe altii, omului ii lipseste aceasta calitate cand e vorba de el, mai bine spus, ii
Nevoia de a explica și de a judeca tot

Subiectivitate in analiza, lipsa observarii obiective

De cate ori ai auzit un om zicand: Oh, ala e un om de treaba. De foarte multe ori, cei ce zic asa o fac pentru ca, acea persoana de care vorbesc le-a facut ceva bine. Ochiul pare sa nu poata vedea dincolo de ce poate vedea, mintea pare sa nu poata percepe dincolo de ceea ce intelege deja.

Nevoia de a crede in ceva

Mintea are nevoie de a crede in ceva. E un mecanism de care are nevoie pentru supravietuire, nevoia unor convingeri ferme se poate asemana cu acea funie de care se leaga un om cand escaladeaza un munte, pentru a se asigura ca in caz de orice nou, neprevazut, el are de ce sa atârne.

Lupta de mentinere a unei imagini false de sine in public

Caracterizata chiar prin renunțarea câteodată la propriile convingeri și raționamente pentru a fi acceptat de grup. O teama morbida de a nu greși în public, oamenii par sa creadă ca inteligenta consta în a nu greși, când defapt aceasta latura este nesemnificativa, fiind umbrita total de adevărata latura pozitiva a inteligentei, și anume realizarea unor lucruri mărețe și rezolvarea unor probleme cu grad de dificultate ridicat.

Supunerea la gânduri, ideea de realitate a trecutului

Mintea plutește ici-colo, de la un gând la altul, dintre care cele mai accentuate sunt cele despre trecut. Gândul se naște, încearcă sa domine, într-o eleganta maniera asemănătoare selecției naturale. Apoi apare alegătorul, care inconștient se supune gândului, și începe sa se considere acel gând. Asa apar dependentele, regretele, remușcările, nemulțumirea fata de trecut, ideea de incapacitate.

Se generalizează prea ușor totul, deoarece ajungi sa crezi ca tu ești definit de ce ai făcut, sa te identifici cu gânditorul, și astfel tot gândul iți pare a fi tu. Cel mai evident produs al acestei gândiri este căutarea parții negative în tot, acel mecanism mental pe care Eckhart Tolle îl numește ”corpul durere”.

Tot de aici apare și incapacitatea de a ne despărți de trecutul nostru, și vine înțeleapta concluzie ca suntem vânați de trecut. Asa o fi în materie de forma fizica, dar gândurile nu au forma, doar când se manifesta prin acțiuni si trairi.

Fuga de nou, protejarea convingerilor și a modului de acționare

Mintea încearcă prin orice metode sa evite ceva nou, o situație noua, o acțiune noua sau un gând nou și diferit de ce era pana acum. Aceasta se simte confortabila doar în mediu pe care îl înțelege deja – cel învățat, cu care s-a obișnuit -, și va tinde sa-și mențină forma ei de pana acum. Aceasta tendință a mintii e caracterizata de frica, care nu este reala, si e tot timpul raportata numai la viitor.

De unde toate acestea ?

Esența tuturor acestor limite este unul și același punct: iluzia de sine, încercarea de a ne identifica, ceea ce multi învățători spirituali – dintre care cel care o face cel mai bine este Eckhart Tolle – numesc Ego.

Toate împreuna creează un cerc al mintii, din care nu se poate ieși, atât timp cât cel în cauza nu le conștientizează manifestarea. Pentru a putea face aceasta, conștiința(ma refer la observatorul psihologic) trebuie sa fie atenta, la tot ce se întâmpla, pentru a vedea și a înțelege ce vede.

Aceasta este ce-l mai bun problem-solver, ce-l mai bun inginer, conducător, artist, savant, si decision-maker din tine. Probabil ca nu realizezi asta încă, sau iți pare chiar aiurea ceea ce am enunțat în fraza precedenta.

Dar pentru mine, aceasta inspiratie, atat timp cat am dat ascultare, m-a indrumat inspre cele mai mari realizari, cele mai bune rezultate, si succes.

Pentru mine parca este o voce, vocea vieții,  care ne șoptește - pe lângă ce urmează sa facem, încotro sa ne îndreptam, cum sa ne rezolvam problemele – ce ne-a pregătit în continuare. Dar noi, prinși în mintea noastră, în sisteme de percepție și convingeri, mult prea des nu-i dam ascultare. Ne întoarcem spatele și continuam sa alergam ici colo fără vreo destinație, fără vreo direcție sau un sens, cu atâta nehotărâre ca numai fluctuația gândurilor mai putându-se asemăna urmei ce-o lăsam parcurgând acest drum împotriva vieții.

De fiecare data când nu dam ascultare acestui glas al inspirației, putem privi ceea ce facem ca și cum i-am întoarce spatele vieții, și am refuza ceea ce ne-a pregătit, acceptând doar ceea ce dorim, dorindu-ne doar ceea ce așteptăm, si sa ne gândim în acest reper, cum ne-ar răspunde viata dacă de fiecare data cand ea vrea sa ne ofere un dar, noi ii întoarcem spatele ? Din fericire scăpam ușor, pentru ca aceasta nu e o persoana, și oricâte oferte i-am refuza aceasta tot continua în a ne face oferte.

Nu e de mirare de ce am ales sa las viata sa-mi aleagă drumul, conducându-ma prin inspirație în direcția pe care aceasta mi-o oferă. Defapt mi s-a predat o lecție dificila, ca altfel poate nici azi nu înțelegeam:

Având din senin într-o întreaga săptămână o dispoziție ridicata de a ma lăsa condus de inspirație, am acționat în acord cu inspirația, iar la sfârșitul săptămânii, când am analizat realizările din acea săptămână am constatat prezenta unui număr mai ridicat de realizări decât într-un an întreg de viata de pana acum, pe o mulțime de planuri, cu rezultate foarte mari la care s-a adăugat o săptămână superba din punct de vedere al trăirilor.

Si toate gandurile sunt doar vis, la fel si vorbele.

Einstein a zis ca nimic nu exista pana cand nu incepe sa se miste ceva.

Dar asta nu înseamnă ca soluția potrivita ar fi sa nu mai invatam, dar nici nu inseamna ca doar in scoala putem invata adevarul.